După aproape cinci ani petrecuți în Franța, cu pauze scurte între plecări, Dan Marchitan din comuna Pripiceni Răzeși, raionul Rezina, a decis că locul lui este acasă. Nu la oraș și nici peste hotare, ci în satul natal. Hotărât să-și lanseze propria afacere, a demolat un vechi șopron din gospodăria părinților și, pe același loc, a ridicat un magazin cu terasă — un spațiu care astăzi adună localnicii la sărbători și la momente de socializare.

Povestea lui Dan nu este singulară. La 50 de km distanță, în comuna Tîrșiței, raionul Telenești, agricultoarea Oxana Babac demonstrează că și o femeie din mediul rural poate construi o afacere solidă, folosind resurse locale și multă perseverență. Ambii sunt parte a unei noi generații de antreprenori susținuți de GAL Trei Coline — oameni care aleg să rămână, să investească și să creeze oportunități acolo unde alții văd doar plecare și declin.

Ei sunt exemplele vii ale unui fenomen tot mai prezent: antreprenoriatul rural ca formă de reziliență și renaștere comunitară.

Dan a studiat Turism și alimentație publică la Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău. Experiența din hoteluri și restaurante, acumulată în timpul practicii, i-a oferit o bază solidă pentru a gestiona o afacere în domeniul ospitalității. Însă teoria e una, iar realitatea antreprenoriatului e alta.

„La început a fost o luptă cu birocrația”, povestește Dan. Pentru a deschide legal afacerea, a avut nevoie de aproape un an de alergături după acte, avize și semnături. În lipsa unui ghid clar, a apelat la cunoștințe, la alți antreprenori, încercând să descifreze singur hățișul administrativ.

Apoi au urmat provocările pieței: clienții sezonieri, vânzările oscilante, lipsa forței de muncă. „Iarna, oamenii din sat se limitează, își păstrează banii pentru cheltuieli de bază, iar vânzările scad considerabil. Vara, în schimb, odată cu revenirea celor plecați la muncă peste hotare, terasa se umple de viață”, povestește Dan.

Afacerea a fost pornită din credite, cu foarte puține resurse proprii. Sprijinul real a venit abia când a fost lansat Grupul de Acțiune Locală Trei Coline, care gestionează subvenții naționale și granturi europene destinate dezvoltării rurale. Cu ajutorul suportului obținut de la donatori, Dan a reușit să reducă timpul de implementare a ideilor și să facă investiții esențiale cu cost mic.

În ultimii trei ani, Dan Marchitan a reușit să atragă, prin GAL Trei Coline și fondurile rurale aferente, granturi în valoare totală de peste 220.000 de lei. Toate aceste resurse au fost investite direct în dezvoltarea afacerii, pentru a crește confortul clienților și eficiența activității. 

„Primul grant mi-a permis să cumpăr un cuptor cu abur pe convecție.În el coacem plăcinte, care merg foarte bine de luni până vineri când vin elevii în pauzele școlare ca să-și cumpere de mâncare”, explică Dan. Ulterior, antreprenorul a obținut un alt sprijin financiar, pe care l-a folosit pentru a izola terasa magazinului cu geamuri PVC. „Fără terasa închisă pierdeam clienții în perioada rece. Acum avem un spațiu încălzit, unde oamenii pot sta și iarna”, spune el. 

Cel mai recent grant l-a folosit pentru a înlocui frigiderele vechi, energofage, cu unele noi, economice. Investiția a redus considerabil consumul de curent și a crescut calitatea depozitării produselor. Per total, aceste finanțări au scurtat timpul de implementare a ideilor, au redus presiunea creditelor și i-au permis lui Dan să dezvolte constant un business rural care, altfel, ar fi avut nevoie de ani buni de acumulări.

Astăzi, Dan nu mai visează la o viață mai bună peste hotare, dar spune cu convingere că dacă ar mai avea o șansă de a o lua de la capăt, tot acest drum l-ar alege. Mai ales că acum îi este mult mai ușor să acceseze finanțare, datorită instruirilor și experienței obținute la GAL Trei Coline.

Povestea lui Dan Marchitan contrazice multe dintre convingerile adânc înrădăcinate despre viața de la sat și despre șansele de reușită în mediul rural. De ani buni, în mentalul colectiv s-a instalat ideea că „la sat nu ai ce face”, că „afacerile nu merg fără relații în organele de control” sau că „granturile le obțin doar cei „aleși”. În realitate, aceste mituri sunt tot mai des demontate de oameni care, asemenea lui Dan, aleg să investească acasă. 

Dan nu este singurul care a ales să investească acasă. La circa 50 de kilometri distanță, în comuna Tîrşiţei, Oxana Babac demonstrează că antreprenoriatul rural are multe fețe.

Încă în 2005 Oxana a decis că va rămâne acasă, împreună cu soțul ei, proaspăt căsătoriți. Ei și-au lansat o afacere în prestarea serviciilor de prelucrare a terenurilor agricole. Asta pentru că Ion, soțul Oxanei, moldovean din talpă și om al pământului, autodidact în agronomie și mecanică auto,  aici se regăsise încă din fragedă tinerețe. Astfel că Oxana, contabilă de profesie, n-a avut decât să-l susțină și să contribuie la scalarea afacerii. Treptat ei au început să arendeze cotele localnicilor și să-și crească propriile cereale.

Oxana ne-a mai povestit și despre provocările afacerii la sat. „Inițial am luat credite și am procurat tehnica necesară. Atunci erau mai ieftine creditele parcă, sau mai simplu de întors. Aveam suficienți șoferi și mecanizatori, terenuri disponibile, parcă și clima ținea cu noi mai mult. Acum însă nu găsim oameni care să vrea să lucreze în sate, creditele s-au scumpit, secetele din ultimii ani ne-au cam pus la pământ. Noroc de subvenții și granturi pe care le putem accesa. Ele ne salvează afacerea.”

Oxana Babac spune că, de-a lungul anilor, a accesat aproape toate măsurile disponibile la Agenția de Intervenții și Plăți în Agricultură pentru care întreprinderea ei era eligibilă — de la subvenții post-investiție și rambursarea accizei la motorină, până la compensații pentru recolta compromisă și subvenționarea dobânzilor la credite. În paralel, grație Fondului de Dezvoltare Rurală – Inception Fund, Programului LEADER și GAL Trei Coline, Oxana a reușit să obțină granturi ce depășesc 260.000 de lei. Pentru un antreprenor rural, asemenea sume nu sunt doar finanțări – sunt diferența dintre un vis pus pe pauză și un plan dus la capăt.

Cu banii obținuți, completând fiecare investiție cu contribuția proprie, Oxana a procurat utilaje agricole care i-au schimbat radical modul de lucru: un tăvălug de tasare, necesar pentru pregătirea corectă a solului, și o grapă cu discuri de 7 metri, care îi permite să prelucreze rapid și eficient terenurile în arendă. Aceste echipamente au crescut productivitatea, au redus costurile și i-au permis să dezvolte o afacere agricolă stabilă într-o localitate mică.

Oxana spune că, în agricultură, provocările reale nu țin doar de muncă, ci mai ales de condițiile de piață. Costurile pentru motorină, pesticide, îngrășăminte și semințe cresc de la an la an, însă prețurile la cereale au rămas neschimbate. „Dacă am vinde la prețuri reale și dacă accesul la finanțare ar fi mai simplu, am putea angaja oameni și am oferi salarii mai bune”, explică ea. În lipsa forței de muncă, cei doi soți ajung să facă singuri aproape toate lucrările, iar distanța mare față de traseul principal și drumurile proaste complică distribuția produselor. „Ca să adăugăm valoare cerealelor, ne-ar trebui oameni pentru moară, logistică, vânzări — dar pur și simplu nu-i avem.”

Oxana mai spune că familia Babac își crește propriii angajați.

 „Fiul mai mare studiază la UTM la facultatea Diagnosticarea tehnică a transportului auto (inclusiv tehnica agricolă), pentru că nu avem deloc specialiști în caz că ni se defectează tehnica pe deal. El ne ajută, vine în fiecare weekend, îl motivăm, vrem să vadă rezultate pozitive la noi, ca să-l încurajăm să se întoarcă acasă.”

Atât în Pripiceni Răzeși, cât și în Tîrșiței, afacerile tinerilor antreprenori au adus schimbări vizibile în viața comunității. Magazinul și terasa lui Dan au creat un spațiu modern unde oamenii se adună, socializează și marchează evenimente personale, iar angajarea sezonieră a tinerilor din sat oferă primele lor experiențe de muncă. La rândul ei, ferma Oxanei și a lui Ion contribuie la menținerea activităților agricole în localitate, oferă servicii  fără de care mulți gospodari nu și-ar putea prelucra terenurile și demonstrează că modernizarea agriculturii este posibilă și la sate. 

Poveștile lui Dan și Oxanei arată atât potențialul, cât și fragilitățile antreprenoriatului rural. În jurul lor însă continuă să circule numeroase percepții greșite, care îi descurajează pe mulți să pornească la drum. Unul dintre cele mai răspândite mituri este că satele nu oferă condiții pentru afaceri. În realitate, satele dispun de resurse uriașe: spații neutilizate, terenuri, tradiții, oameni pricepuți care trebuie atrași și motivați, dar și piețe locale de consumatori ai materiei finite. Diferența o face inițiativa și capacitatea de a valorifica aceste resurse.  „Rezultatele pe care le avem în GAL Trei Coline arată clar că satele nu sunt lipsite de oportunități, ci de oameni care să le activeze”, afirmă Efim Mardari, președintele GAL Trei Coline și primarul satului Meșeni, raionul Rezina. „În ultimii trei ani, doar în comunitățile noastre au fost lansate peste 20 de inițiative antreprenoriale, multe dintre ele în localități mici, cu populație în scădere. Vedem că fiecare investiție, oricât de mică, aduce efecte în lanț: locuri de muncă, servicii noi și o creștere vizibilă a consumului local. Cifrele ne confirmă că antreprenoriatul rural este deja un motor de dezvoltare”

Opinia lui Efim Mardari confirmă că antreprenoriatul rural funcționează atunci când comunitatea are un cuvânt real de spus în dezvoltarea ei. Iar acest principiu stă la baza întregii abordări LEADER, care stă la baza activității GALurilor – o metodă „de jos în sus”, în care deciziile nu vin „de la capitală”, ci din sate, de la oamenii care cunosc cel mai bine nevoile lor. 

Pe acest fundal apare un alt mit des întâlnit: ideea că finanțările europene sunt greu de accesat sau „se dau doar celor care au relații”. În practică, lucrurile sunt exact invers. Granturile GAL Trei Coline și subvențiile din programul LEADER sunt create special pentru ca oamenii simpli să poată accesa sprijin, fără bariere inutile. Membrii GAL-ului – primari, antreprenori și reprezentanți ai societății civile – stabilesc transparent criteriile de selecție și urmăresc fiecare proiect până la final. Astfel că majoritatea beneficiarilor sunt persoane fără experiență anterioară în proiecte, dar cu dorința reală de a începe ceva în satul lor. Iar această dorință se vede mai ales în rândul tinerilor, unde schimbarea de mentalitate este deja vizibilă.

De aceea poate cel mai periculos mit este acela că tinerii nu vor să muncească la sat. Realitatea e că mulți dintre ei nu fug de muncă, ci de lipsa de perspectivă. Când li se oferă șansa unei idei finanțate, a unei instruiri sau a unei rețele de sprijin, tinerii demonstrează că pot fi motoare de dezvoltare locală.

În satele din GAL Trei Coline, tot mai multe femei și tineri devin exemple de succes. Unii au deschis ateliere de tâmplărie, alții produc miere, conserve sau cutii din carton. În spatele fiecărei afaceri mici stă o poveste mare — a unui om care a refuzat să creadă în mituri și a decis să construiască viitorul cu propriile mâini.

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului „Dincolo de Chișinău: Regiunile aflate în dispută politică, sub reflector”, implementat de Media in Cooperation and Transition (MiCT) cu sprijin financiar din partea Ministerului Federal German de Externe, prin intermediul GIZ. Opiniile și punctele de vedere exprimate în material nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Ministerului Federal German de Externe sau a GIZ.